Dor de duca…

Ma mai apuca din cand in cand, doru asta de duca, sa ma iau sa plec doar cu un rucsac in spate, sa ma trezesc in gara, sa iau un oarecare tren si dus sa fiu. Fara planuri prestabilite, fara itinerarii de vazut, doar sa ajung in mijlocul naturii, sa ma detasez de tot ce inseamna oras, viata de oras, agitatia de oras… sa nu aud claxoane dimineatza cand e somnul mai dulce, sa nu vad mizeria din strada la prima ora, sa nu aud tipete de boschetari noaptea, sa fiu eu si natura, sa ma incarce cu energia ei, sa respir aer curat, sa ma bucur de ce imi ofera viata fara a cere ceva inapoi. 

Heaven it`s a place on earth, but that place it`s hard to find…