Care e secretul….?
Este incredibil cum zambetele unui copil iti lumineaza fata, te face sa uiti pentru cateva momente de orice probleme, necazuri, neajunsuri din viata de zi cu zi. Inocenta lui iti da speranta de mai bine, lumea se aduna in jurul lui si se bucura de bucuria lui, si pentru cateva momente intra in lumea lui, o lume fara griji, fara rele, o lume perfecta. Ai vrea ca timpul sa se opreasca in loc, sa ramai captiv acelui moment, prizonier de buna voie al timpului, pe care sa il retraiesti la infinit si acele sentimente sa fie singurele sentimente traite.
E incredibil cum o fiinta inocenta, pura, poate evolua intr-o persoana malefica, gandidu-te la unele personalitati parca nu iti vine sa crezi ca au fost candva si ei niste fiinte inocente. Ce le-au putut aduce in starea aia? Exista o reteta care trebui urmata in cresterea unui copil, in educarea lui, pentru a forma un om cu suflet bun? Sau pur si simplu asa te nasti.
Conteaza mediul in care cresti, in care te formezi, conteaza prietenii, desi daca stii cum sa ii alegi nu ar trebui sa te influenteze. Ce conteaza oare cel mai mult? Care e secretul?
Ma gandesc la mine, am crescut intr-o familie simpla, n-a stat nimeni la capul meu in fiecare zi sa imi explice ce e rau si ce e bun e lumea asta. Am cunoscut tot felul de oameni, am avut tot felul de cunostinte, cunostinte, nu prieteni pentru ca am stiut in ce stadiu sa ma opresc, si am avut dreptate. Si cu toate astea nu am ajuns rau, drogat, alcoolic, vagabond. Cred ca diferenta intre un om bun si unul rau este prezenta sau absenta bunului simt. Nu stiu cum se dobandeste asta, nu stiu cum ti-l insusesti, cred ca ori il ai ori nu. Dar el face diferenta.
Deci tot ce pot sa sper e la cat mai mult bun simt, din partea tuturor…